Un copil îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, l-a întrebat:
“Bunicule, ce scrii acolo? Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine…”
Bunicul s-a oprit din scris, a zâmbit şi i-a spus nepotului:
“E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele, este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare....”
